Klaus Iohannis distrus în presa străină de un jurnalist maghiar, pentru atitudinea sa față de autonomia Ținutului Secuiesc.

Foto: Știrile M. Captura de pe Facebook.

Am gasit acest articol pe Facebook, care chiar m-a facut curios sa vad ce si cine scrie aceste cuvinte despre presedintele Iohannis. Asadar, am intrat pe link si am vrut sa vad in primul rand cine este autorul articolului si care este articolul cu pricina din presa straina. Asa ca am gasit un link catre articolul din presa straina si l-am accesat. Acolo, am dat traducere, fiindca eu nu inteleg o buche de franceza si mi s-a tradus articolul automat. Asa ca voi reda si eu mai jos articolul din presa straina, in text si in captura foto, pentru a-l citi si cine nu stie franceza. Pentru cine stie franceza, poate citi articolul direct pe site dand click pe linkul acesta . 

Acum, inainte de a reposta articolul, as vrea sa spun, ca articolul este, asa cum vom vedea si in continuare, ca este scris de un jurnalist maghiar, pe un site maghiar, dar care scrie articole si in limba franceza, dupa cum vom vedea mai jos, intr-o captura foto. Asadar, un jurnalist de origine maghiara, care scrie pe site-ul acesta Visegrad Post (site maghiar) in limba franceza, a scris un articol "devastator" la adresa presedintelui Romaniei, fiindca l-a deranjat pozitia presedintelui Iohannis cu privire la autonomia Tinutului Secuiesc. Ca sa ne lamurim! 

Bun! Dar sa nu ma mai lungesc si sa redau articolul tradus automat de Google Translate: 

"România - În martie, în spiritul „uniunilor sacre” anticovidiene, Partidul Social Democrat Român (PSD) - care deține o majoritate relativă în parlament - și-a dat (ca toate partidele de pe șah) încrederea în guvernul de criză format la cererea președintelui Klaus Iohannis de către colegul său Ludovic Orban - a cărui numire fusese declarată anterior neconstituțională de Curtea Supremă a țării.

Recunoștința lui Klaus Iohannis nu a durat mult: astăzi, 29 aprilie 2020, Iohannis a dedicat o adresă televizată specială pentru a-l acuza pe PSD că a făcut un pact cu Partidul Minorității Maghiare (UDMR) pentru „a da Transilvania către unguri ”.

În româna oarecum exotică care îl caracterizează și în funcție de capacitățile intelectuale asupra cărora mulți observatori (chiar aliniați politic) se îndoiesc, Klaus Iohannis a dorit probabil să se refere la un proiect de lege privind autonomia (în special fiscal) din Țara Siculum , situată în centrul României, dar populată de o majoritate covârșitoare de maghiarofoni, majoritatea înzestrați de Viktor Orbán cu pașaport ungar în ultimii zece ani.

Ar fi inutil să reamintim lui Klaus Iohannis, el însuși transilvănean și provenit din una dintre minoritățile etnice din Transilvania , că

1. astfel de dispoziții nu ar avea nimic unic sau extraordinar în UE (Finlanda, Spania etc.) sau, în general, în Europa (Elveția, Bosnia, etc.);
2. Siculele reprezintă doar 800.000 din cei 4 milioane de locuitori ai Transilvaniei și ai țării lor (sau provinciei istorice, întrucât statul român nu recunoaște nicio existență administrativă specifică pentru aceasta), 12.000 km², din cei 103.000 km² din Transilvania modernă (extinsă în vest și nord prin Tratatul de la Trianon);
3. acest 15-20% din Transilvania că îl acuză pe PSD „cumpărat de Viktor Orbán” (sic) că vrea să „vândă” Ungariei este situat într-una din zonele Transilvaniei cea mai îndepărtată de teritoriul actualei Ungarii (la o viteză de 250 km între punctele cele mai apropiate) și că chiar și o independență (știind că nu a existat niciodată nicio întrebare, dar de autonomie ), Țara Sicului nu ar putea, în niciun caz, să ofere o bază tactică în vederea „o„ recuperare a Transilvaniei ”imposibilă de către o Ungarie aproape la fel de mică, aproape neînarmată (23 de mii de oameni sub drapel ...) și mult prea săracă pentru a porni în astfel de aventuri.

Klaus Iohannis știe toate acestea mai bine decât oricine.

Dar Klaus Iohannis, considerat un bărbat (probabil un cadru) al „serviciilor secrete” românești chiar și prin cadre ale propriei sale tendințe politice, nu are nicio legătură cu realitatea situației.

Pentru că știe, de asemenea, foarte bine că cea mai mare parte a presei românești este controlată de statul profund românesc - fie prin mijloacele clasice de control al capitalului cunoscute și în Franța, fie prin procesul ceva mai rar din Europa de infiltrare agenți (cu rang, salariu și uniformă - chiar dacă îl poartă rar) în presă. Din 1990 (data „refondării” Securității, după câteva luni de semi-clandestinitate), această presă sub ordine agită „pericolul ungar” de câte ori șefii săi adevărați consideră că este necesar să-și consolideze stăpânirea dictatorială asupra statului român și societatea românească.

Klaus Iohannis are o mare nevoie de a abate atenția de la opinia publică. Deoarece politicile de izolare sunt, în general, ineficiente, contenția feroce (probabil cea mai brutală din Europa) impusă de guvernul lui Ludovic Orban a reușit miracolul de a-i submina definitiv popularitatea, fără a împiedica totuși România să depășească cifrele mortalității / milioane de locuitori majoritatea țărilor din regiune (singura excepție: Slovenia - care, din punct de vedere al longevității medii, este de facto o țară occidentală). Pentru un astfel de rezultat, Klaus Iohannis, de două luni, pedepsește amenzile unei sume record în Europa pentru concetățenii săi care caută să facă grătar sau să planteze salate înpropria grădină (!), pe care poliția sa a bătut-o în toată țara ca și cea a lui Nicolas Ceaușescu a ezitat adesea să facă acest lucru, a tras focuri de avertizare cu muniție vie și chiar a împușcat la rece un psihopat nepericulos care a încălcat stare de asediu. Pentru un astfel de rezultat, strică una dintre cele mai sărace țări din Europa și împiedică oamenii să își câștige viața, chiar dacă nu refuză Germania și Austria nicio marfă. de coolies atunci când, în mijlocul pandemiei, economiile germane decid să salveze sezoanele lor agricole cu această forță de muncă exploatată la tine va multumesc.

Cireașa de pe tort, tocmai: miezul dur al electoratului său, alcătuit din astfel de migranți (autointitulat „diaspora românească”, de parcă ar fi fugit altceva decât salariile foarte mici pe care le-au plătit prin sprijinul economic ... de la același Klaus Iohannis), acum îl urăște la fel de mult pe cât îl ura PSD de Liviu Dragnea în urmă cu puțin timp. Nu sunt mulțumiți de faptul că nu plătesc impozite în România, acești apatrizi de facto , într-adevăr, la începutul panicii au decis să se repatrieze în masă și probabil se așteaptă să fie primiți în spitale și centre de lux în carantină. , în detrimentul „restanțelor” obscurantiste și „comuniste” care au rămas în țară (și cărora le-au propus până de curând să aibă dreptul de a fi retras). Statul român, epuizat financiar (off-shore-ul fiind un sport național), nu a reușit desigur să-și îndeplinească așteptările și a parcat pe cei care ar fi putut fi interceptați la graniță în centre de carantină improvizate, cel mai adesea în condiții care evocă mai degrabă camping sau tabere de refugiați.

Să remarcăm că Ungaria, care și-a închis deja granițele, a oferit, la cererea Bucureștiului, coridoare umanitare care permit acest exod (provenind, în mare parte, din centre de contagiune precum Italia de nord) pentru a-și traversa teritoriul până la granița românească. Și aici vedem în ce constă recunoștința lui Klaus Iohannis.

Cu toate acestea, este puțin probabil ca gestul unei ineleganțe rare săvârșit astăzi la București de dragul copil al Berlinului și Bruxellesului să surprindă mulți oameni din Budapesta. În Cluj, Oradea, Târgu-Mureș etc., și în faimoasa țară siculeană, pe de altă parte, maghiarii din Transilvania sunt cei care, în închisoare, mai trăiesc încă un duș rece. Manipulat de elitele lor urbane parțial infiltrate de Securitate și parțial lipsiți de mijloacele lor intelectuale prin absorbția unor doze mari de retorică anticomunistă adulteratăacești maghiari din Transilvania au votat într-adevăr copleșitor pentru numitul Klaus Iohannis în timpul alegerilor din 2014 care au dus la primul mandat; și mulți - după 5 ani de umilire permanentă - au găsit încă în ei suficient masochism pentru a reînnoi această sinucidere politică în 2019 (întotdeauna, evident, în numele „Europei”, al „statului de drept”, al „Drepturile omului” etc.). Astăzi, putem spera că chiar și aceste mari lagarde sunt acum vindecate de iluziile lor.

Prin urmare, după ce au pierdut definitiv aceste două bazine electorale cu un comportament masiv (etnicii maghiari și Gastarbeiter ), Klaus Iohannis și partidul său (PNL, minoritate în parlament) vor putea, prin urmare, să rămână la putere doar în viitor prin mijloace dictatoriale. Rămâne de văzut dacă Securitatea (care, desigur, s-a infiltrat și în noul PSD post-Dragnea , întrucât deja s-a infiltrat în cea a lui Dragnea) va considera util să lichideze tâmpenia democratică românească. Dacă o va face, va fi a priorimai puțin pentru a salva siguranța Iohannis decât eșecul de a spera să poți păstra controlul după deconfinare. Ceea ce analiza lui nu ar fi neapărat greșită, deoarece guvernabilitatea statului român ridică astăzi o întrebare mult mai înspăimântătoare decât viitorul politic al lui Klaus Iohannis.

În ceea ce privește Ungaria, aceasta va putea să reacționeze doar la această provocare caracterizată (care urmează alte foarte recente) cu declarații de indignare destul de călduroase. Având împotriva ei aproape toată presa occidentală (care preia religios - și din motive întemeiate - minciunile lui PropagandastaffelRomână), și pentru ea o armată de ... 23 de mii de bărbați, este dificil să vezi, de fapt, cum ar putea reacționa altfel. Pe lângă o preocupare legitimă legată de soarta maghiarilor din Transilvania, în acest context al tensiunilor etnice provocate, Budapesta trebuie să se întrebe în primul rând în ce măsură este „tolerată” actuala stare profundă a României (sau chiar în cel mai rău caz cazul, încurajat) de șefii săi de ultimă instanță, care nu se află pe continentul european.

-

Opiniile exprimate în acest articol sunt cele ale autorului și nu reflectă neapărat cele ale editorului.

"