Domnul candidat Klaus Iohannis, ne spune doar că se luptă cu PSD-ul, nu știu cum și în ce fel, întrucât bătăliile sale au fost doar înfrângeri și nicidecum învingeri. Nu Klaus Iohannis a oprit PSD-ul de la demolarea Justiției și a țării, ci oamenii la vot, protestatarii, jurnaliștii și UE. Nu Iohannis! Dar, în fine! Să trecem acum peste acest inconvenient!
O altă notă tristă oferită de candidatul Klaus Iohannis, este ”dezbaterea” cu jurnaliștii de Marți seara, pe care chiar el a și moderat-o, umilindu-i pur și simplu pe jurnaliștii prezenți acolo, prin chiar faptul acesta! El nu a vrut să se facă umil, nici măcar pentru două ore într-o singură seară, unde să stea umil în banca lui, să aștepte întrebarea jurnalistului și el să răspundă. Nu! El a vrut să fie deasupra tuturor, ca la un simpozion, unde gazda îți ține un discurs la început, apoi îți predă cuvântul, pentru a te întreba despre câte ceva. Aceasta nu se numește dezbatere.
Apoi, faptul că însuși candidatul și împreună cu staff-ul său de campanie, aleg ce jurnaliști să participe cu întrebări, este o altă pată neagră, pe istoria și pe democrația noastră. Cum să îți alegi tu, ca și candidat, ce jurnalist să te întrebe??? Aceasta este în primul rând, o bilă neagră pentru tine ca și candidat, fiindcă nu se procedează în felul acesta; mai ales într-un moment atât de important! Chiar dacă jurnaliștii sunt onești și cinstiți, tu, ca și candidat, nu ai voie să procedezi în felul acesta, fiindcă vei trezi suspiciuni; dar și pentru că îți vei atrage critici, din partea celorlalți jurnaliști, care nu au fost chemați. Și când tocmai tu, ca și candidat, alegi să prezidezi, să moderezi, această discuție, deja depășești orice limită a bunului simț și treci în penibil.
Pe lângă toate acestea, nu putem trece cu vederea nici aroganța lui, care, în aceste momente, nici nu trebuia să existe; fiindcă nu noi ceream votul de la el, ci el îl cerea de la noi. Cu alte cuvinte, nasul lui pe sus, nu numai față de contra-candidata lui, ci față de toți cetățenii acestei țări, aroganță vădită prin faptul că nu vrea să ni se prezinte nicidecum ca și variantă plauzibilă la Cotroceni, ci faptul că mizează pe faptul că noi va trebui să-l votăm oricum, că doar n-om fi nebuni să o votăm pe Dăncilă, aceasta este o notă foarte tristă pentru el. El mizează pe faptul că noi îl vom ruga să ne fie președinte, numai să nu ne fie Viorica Dăncilă. Băi nene, dar chiar așa de jos am ajuns???
Candidata Viorica Dăncilă.
Despre această doamnă, candidată la președinția țării, voi vorbi un pic mai puțin, întrucât este o femeie; și nu îmi permit să arunc cu multe cuvinte în ea. Totuși, voi spune adevărul, fiindcă acesta contează cel mai mult.
Candidata Viorica Dăncilă, are multe note triste, care vin mai mult de dinainte de această campanie și mai puțin de acum. De remarcat sunt, nu gafele de exprimare în limba română, care nu cred că sunt atât de importante pentru un om normal la cap, ci poziționările sale față de țară și față de cetățeni.
Doamna candidată, a dat multe interviuri și nu a fugit de public, spre deosebire de Klaus Iohannis; însă, de remarcat este poziționarea sa față de OUG13, pe care o susține încă și acum, deși ea a fost abrogată tot de guvernul PSD. Adică, dumneaei nu i se părea nimic în neregulă la acea celebră ordonanță, care a scos 600 de mii de oameni în stradă și care ne-a făcut vedete în toată lumea. Nu! Pentru dumneaei, OUG13 era ceva bun! Și chiar dumneaei, la așazisa dezbatere sub formă de conferință de presă de Marți seara, ne spunea că s-a luptat pentru România în Parlamentul European, susținând că OUG 13 este foarte bună. Tot Viorica Dăncilă, ne spunea Marți seara, ca CCR a constatat că OUG13 era constituțională. Ceea ce, este total greșit! Nu OUG13 a fost declarată constituțională, ci OUG14, cea care o abrogă pe OUG13. OUG13 a fost abrogată și nu mai există acum.
O altă notă tristă a doamnei Dăncilă, este aceea în care îi acuza pe Monica Macovei și pe Cristian Preda și pe toți ceilalți peneliști din PE, că ei au făcut țara de râs și că au mers să se plângă la înalta poartă. Este trist să vezi, că de fapt acesta era și mesajul pesedeului de atunci, pe care l-a preluat și ea, acuzând niște oameni că ei trădează țara și interesele țării, dacă spun în PE ce se întâmplă în România. Dar în același timp, dânsa nu înțelege, că europenii au aflat de nenorocirile făcute de pesediști în țară, în primul rând de la diplomații lor trimiși aici, dar și de la presă. Când jurnaliști de la euronews, de la Al Jazeera, de la Das Erste, de la Le Figaro și de la multe alte televiziuni și ziare, care au transmis de aici și au făcut reportaje aici, ajung înaintea ochilor și urechilor celor din PE, cuvântul Monicăi Macovei și al celorlalți nu mai avea nicio valore, fiindcă aveau ei live direct de aici. Deci, euro-parlamentarii străini, nu mai aveau nicio nevoie să se informeze de la Cristian Preda sau de la Monica Macovei.
O altă notă tristă pentru doamna candidat Viorica Dăncilă, este aceea că a fost supusă lui Liviu Dragnea și că a fost în stare să dea foc și țării, numai să își asculte stăpânul și să facă ce spune el. Bineînțeles, mai spre sfârșitul carierei lui Dragnea, a început și ea să se mai opună și să nu prea mai facă chiar ce vrea el. Dar acum, să susțină că ceea ce a făcut atunci era bine, atunci când îl asculta pe Liviu Dragnea întru-totul, aceasta este o notă tristă pentru ea.
Într-un final, conferința ei de presă, pare că a fost mai democratică decât cafeneaua lui Iohannis, pentru că nu a avut jurnaliști selectați și au pus fiecare din ei, întrebările pe care le-au crezut interesante. Că doamna candidat răspundea altceva, asta este o altă notă tristă.
Presa și jurnaliștii din campanie.
Capitolul acesta, este unul foarte prost pentru vremurile noastre. Și aceasta, fiindcă o foarte mare parte din presă, nu mai face presă corectă, echidistantă, ca să ofere cititorului și ascultătorului și telespectatorului, o informație demnă, curată... Nu! Presa, în marea majoritate a ei, a ajuns o fițuică, o tribună a partidelor. Și fiecare trust în parte, latră la contra-candidatul celui pe care îl susțin. În felul acesta, nu mai ai cum să cunoști care este informația corectă, reală.
Spre exemplu, am urmărit discuțiile celor doi candidați de Marți seara; și presa pesedistă îl înjura pe Iohannis pentru fleacuri, pe care ori le scoteau din context, ori le amplificau la maximum; iar presa penelistă, o făceau praf pe Dăncilă, pentru o stâlcire de cuvânt sau pentru că nu a zis că raza cercului este πr2, ci doar r2.
Această presă, a ajuns doar o oficină de partid, care în loc să-și facă meseria ei de presă și să informeze cetățeanul corect, nu face altceva, decât să arunce cu diferite invective în contra-candidați, ca să-i discrediteze. În loc să vină cu niște dezvăluiri serioase, cum a făcut Mălin Bot cu vila doamnei Viorica Dăncilă, ei vin cu rahaturi, cu lături... Veniți măi presă, cu dezvăluiri clare, corecte, bine puse la punct, ca să nu poată fi tăgăduite, nu cu invective de copii de grădiniță! Așa a ajuns presa noastră? O presă de grădiniță??? Sau de cel mult, de până în clasele a V-a sau a VI-a???
Mă uitam la postările unor jurnaliști de la Podul.ro și de la Aktual24.ro și chiar la jurnalistul Mircea Marian de la Newsweek, care făceau mișto de Viorica Dăncilă, pentru fleacuri precum ”r2” în loc de ” πr2”. Sau de cealaltă parte a presei, cum ziceau de Iohannis toate nenorocirile posibile și imposibile, dar care prea puțin ce aveau a face cu realitatea.
Eu felicit presa care încă a mai rămas presă și caută să-și facă meseria, criticându-i pe ambii candidați când este nevoie și în subiectele importante; nu pe fleacuri. Ar fi de menționat câțiva jurnaliști, care chiar au fost foarte echilibrați Marți seara, de după cenaclul lui Iohannis și după conferința Vioricăi Dăncilă: Denise Rifai de la Realitatea Plus, Ioana Ene Dogioiu de la Ziare.com, Emilian Isăilă și alți câțiva jurnaliști. Aproape că îi numeri pe degete.
Lupta iohaniștilor.
În perioada aceasta de aproximativ două săptămâni dintre cele două tururi de scrutin, susținătorii PNL-ului dar și cei exclusiv ai lui Iohannis (fiindcă nu toți sunt și pentru Iohannis și pentru PNL), au avut o campanie extrem de murdară asupra tuturor celor care ar fi zis ceva de Iohannis într-o cheie negativă, știrbind cumva vreun pic din imaginea lui, de sfânt al României. În același timp, lupta aceasta s-a dat și împotriva ziariștilor onești, care spuneau că nu este normal să nu avem o confruntare electorală între Iohannis și Dăncilă, spunând că sfântul Iohannis nu are ce să dezbată cu păcătoasa de Viorica Dăncilă, care a facut atâtea păcate în fruntea guvernului.
Și o altă luptă a acestora, s-a dat și cu cei care spuneau că boicotează turul doi, dar și cu cei care, la fel ca și mine - și chiar și cu mine – care am spus că voi anula votul. În țara aceasta, nu mai ai voie să ai o altă opțiune, decât PNL și Iohannis. Dacă spui că boicotezi, susținătorii PNL sar și spun că ești cu Dăncilă. Dacă spui ceva doar, un adevăr, care știrbește un pic din sfințenia lui Iohannis, gata, ești cu Dăncilă. Dacă spui că anulezi votul, gata, ești cu Dăncilă. În țara asta, între turul unu și turul doi al prezidențialelor, nu mai ai dreptul să gândești, nu mai ai dreptul la opinie, nu mai ai dreptul să fii neutru sau să fii nemulțumit de ceva! În perioada aceasta, trebuie să înghiți toate mizeriile deversate de la PNL și de la Iohannis, să-ți pui călușul în gură dacă ai cumva ceva de spus și nu e cum vor iohaniștii și gata!
Am ajuns să fiu contactat pe facebook de cineva, care să îmi spună să nu mai distribui articole cu dezvăluiri negative, nu numai la adresa lui Iohannis, ci la întreg partidul PNL. Vă dați seama în ce hal am ajuns???
Înainte de primul tur, când au apărut acele ”Mega-dezvăluiri” despre Dan Barna, era super pentru peneliști și pentru susținătorii lui Iohannis! Voiau cât mai multe de genul, ca să nu ia Barna, poate, nici 5%. Eh, dar acum, dacă este în situație Iohannis, nu trebuie atins nici măcar cu o floare, că dacă cumva are vreo petală mai aspră și îl zgârie!
Deci, iohaniștii, că mai bine le zic așa, în această perioadă dintre primul și al doilea tur de scrutin prezidențial, au tăiat omului toate drepturile: de gândire, de exprimare, de alegere, de poziționare... În perioada aceasta, cine nu e cu Iohannis, este cu Dăncilă și punct.
Vă dați seama ce democrație originală ne propun iohaniștii nouă???
Eu zic că dimpotrivă, în perioada aceasta de dintre cele două tururi de scrutin, ar trebui să se facă cele mai multe dezvăluiri despre candidați.
Apropo, au ieșit pe la începutul celei de-a doua săptămâni dintre cele două tururi de scrutin, imaginile și dezvăluirea aceea a lui Mălin Bot, cu vila doamnei Dăncilă: i-a auzit cineva pe iohaniști, spunând să nu se iasă cu astfel de dezvăluiri, negative, la adresa contra-candidatului lui Iohannis??? Nu! Dezvăluirile despre Dăncilă sunt ideale, la fel ca și cele despre Barna. Numai despre Iohannis să nu se facă dezvăluiri, ca să nu-i știrbim sfințenia!
Prin aceasta, iohaniștii și-au făcut un mare deserviciu lor, cât și candidatului susținut de ei. O imagine tristă a acestor două săptămâni de campanie pentru turul doi. Chiar dacă oficial, campania electorală ține doar o săptămână: cea de dinainte de votare.
Și uite-așa încălecai eu pe o șa și vă spusei povestea ...așa! Așa, tristă, cum e ea! Povestea campaniei dintre cele două tururi de scrutin prezidențial, din Noiembrie 2019.
Pe 24 suntem așteptați la vot. Ca să votăm... Ce?! Ce să votăm? Să votăm între ciuma roșie și ciuma galbenă??? Să votăm între un candidat ”liberal”, care nu acceptă o confruntare electorală și nu acceptă nici măcar un interviu, ci vrea doar un cenaclu, o șezătoare, un simpozion - și celălalt candidat social-democrat, care a contribut la destabilizarea țării, la scoaterea României de pe harta democratică a Europei??? Eu unul nu mai votez răul cel mai mic! Deja sunt sătul!
Fiecare face ce vrea cu dreptul lui de vot. De aceea nici nu îndemn la vot, nici la boicot. Deși, într-un fel, mai interesant ar fi ca aceia care vor să boicoteze, să nu boicoteze, ci să meargă la vot și să anuleze votul. Cred ca ar cam fi timpul ca la numărătoarea voturilor, să se găsească vreo 50% dintre buletinele de vot anulate. Este singurul mod de a protesta față de politica pe care am primit-o din partea acestor doi candidați la prezidențiale, în aceste două săptămâni. Până când să mai tot votăm cu ”X” ca să nu iasă ”Y”? Până când cu aroganța asta: ”Eh, lasă, că vor vota ei cu mine și dacă nu zic nimic și nu mă confrunt cu contra-candidatul meu, că tot pe mine va trebui să mă voteze! Doar n-or fi nebuni s-o voteze pe Dăncilă!”? La o așa aroganță, ar trebui să câștige totuși turul doi, dar la un număr de 4 milioane de voturi, pe care să le împartă amândoi; plus vreo 2-4 milioane de voturi anulate. Asta ar trebui să le dea lor de gândit și să înțeleagă că voturile nu pot fi smulse cu forța de la noi, proștii (cum probabil că ne cred ei), ci cu multă trudă și cu multă sudoare și cu multă implicare în viața cetății. Dar, bineînțeles, eu acum visez, fiindcă această normalitate despre care scriu și pe care o citiți aici, a ajuns să fie deja un vis! Sper să nu mai devină și alte lucruri din normalitatea noastră, lucruri bune și folositoare de altfel, la fel ca și cel enunțat mai sus: tot vise!
